Dictionar

autodescris

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (autodescrie)

1. descriere de către sine însuși; autodescriere, autodescripție.
 

înscris

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inscrit)

1. act scris, dovadă, document.
2. (jur.) declarație în scris despre un fapt juridic.
 

portmanuscris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (port1- + manuscris)

1. suport pentru manuscrisul în fața culegătorului tipograf; tenaclu.
 

scrisoare deschisă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (loc. compusă din „scrisoare” și „deschisă”)

1. (politică) broșură, tract sau articol de ziar care primește forma unei scrisori.
2. scrisoare adresată unei persoane sau unui grup de persoane, dar publicată în media, pentru ca publicul să o citească.
 

scrisorică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scrisoare + -ică)

1. diminutiv al lui scrisoare; scrisoare (mică), (pop.) răvășel.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.
 

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.