Parte de vorbire: locuțiune nominală
Origine: (loc. compusă din „scrisoare” și „deschisă”)
1. (politică) broșură, tract sau articol de ziar care primește forma unei scrisori.
2. scrisoare adresată unei persoane sau unui grup de persoane, dar publicată în media, pentru ca publicul să o citească.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adresser)
1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)
1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anonyme, lat. anonymus)
1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.
4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billet, it. biglietto)
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează faţă de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadenţă; cambie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. breve)
1. scrisoare papală, mai puţin solemnă decât bula.