Dictionar

scrisoare deschisă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (loc. compusă din „scrisoare” și „deschisă”)

1. (politică) broșură, tract sau articol de ziar care primește forma unei scrisori.
2. scrisoare adresată unei persoane sau unui grup de persoane, dar publicată în media, pentru ca publicul să o citească.
 

adresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
 

adresant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
 

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
 

anonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari.
4. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
 

bilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billet, it. biglietto)

1. scrisoare scurtă.
2. tabletă (4).
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie.
 

brevă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. breve)

1. scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula.