Dictionar

arivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrivisme)

1. comportament de arivist, persoană hotărâtă să reușească, să parvină prin orice mijloace și cu orice preț.
2. comportament inspirat de o ambiție fără scrupule.
 

bandit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.
 

folicular

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. folliculaire)

1. (peior.) jurnalist fără talent și fără scrupule; scrib, gazetăraș.
 

iezuitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuitisme)

1. concepția morală și politică a iezuiților.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.
 

machiavelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. machiavélique, it. machiavellico)

1. abil și fără scrupule; perfid.