Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flottabilité)
1. capacitate de plutire a unui corp; caracter flotabil.
2. raportul dintre volumul părţii nescufundate şi volumul total al unui corp plutitor.
3. proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sabordage)
1. sabordare.
2. găurire a corpului unei nave scufundate pentru a scoate încărcătura la suprafaţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. traîner)
1. (mar.) a târî pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, pentru a agăţa corpuri scufundate sau pentru a căuta obstacole submarine şi a le determina poziţia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hydrostatique, germ. Hydrostatik)
1. ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele; statica lichidelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. renflouage)
1. (marină) acțiunea de a ranflua sau rezultatul acestei acțiuni.
2. operație de ridicare la suprafață și de repunere în stare de plutire a unei nave scufundate.