Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lapidarium)
1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăţi curative sau magice ale pietrelor preţioase.
2. colecţie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)
1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc.
2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare.
3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică.
Parte de vorbire: s.n. / s.m.
Origine: (fr. totem)
1. animal, plantă, obiect considerat la unele populaţii primitive ca strămoş şi protector al populaţiei respective şi venerat ca atare.
2. ființă mitică (animal, plantă sau obiect natural) considerată ca strămoșul eponim al unui clan, precum și spiritul său protector și venerat ca atare.
3. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (adesea, stâlp mare din lemn care poartă figuri sculptate suprapuse).