Rezultate principale (Sculptor,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sculpteur, lat. sculptor)
1. artist care se ocupă cu sculptura.
Rezultate secundare (Sculptor,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sculptor + -ă)
1. femeie care se ocupă cu sculptura; sculptoriță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sculptor + -ic)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sculptor + -iţă)
1. artistă care practică arta sculpturii; femeie care se ocupă cu sculptura; femeie sculptor, sculptoră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animalier)
1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.
2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.
3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfăţişează animale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ébauchoir)
1. spatulă cu care sculptorii modelează argila, ceara etc.
2. daltă folosită de olari, fierari, dulgheri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mannequin)
1. figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune țesături, haine etc.
2. persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții.
3. (fig.) om lipsit de personalitate, ușor influențabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. modèle, it. modello)
1. sistem ideal sau material cu ajutorul căruia pot fi studiate, prin analogie, proprietățile și transformările unui alt sistem mai complex.
2. sistem de relații matematice care leagă între ele mărimile de stare ale sistemului modelat.
3. obiect destinat să fie reprodus prin imitație; tipar.
4. reprezentare în mic a unui obiect care urmează a fi executat la dimensiuni normale.
5. tipul unui obiect confecționat.
6. schemă teoretică elaborată în diferite științe pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri.
7. persoană, lucrare, operă etc. vrednică de imitat.
8. persoană care pozează pictorilor, sculptorilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (monumental + -ist)
1. arhitect, sculptor, pictor autor de lucrări monumentale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ornament + -ist, cf. fr. ornementiste)
1. artist specializat în lucrări ornamentale.
2. pictor, sculptor, specializat în ornamente, decorațiuni.
3. cel care face ornamente pentru decorațiuni interioare.