Dictionar

sculptură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sculpture, lat. sculptura)

1. arta de a reprezenta plastic, tridimensional, formele naturii vii, diferite ornamente etc.
2. arta de a sculpta, artă sculpturală.
3. opera sculptorului; statuie.
4. fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor.
5. operă artistică prin sculptură; ornament sculptat.
 

fotosculptură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photosculpture)

1. tehnică de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe părți conturul corpului care urmează a fi sculptat și reproducându-se mecanic acest contur în material plastic.
 

liposculptură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lipo- + sculptură)

1. operație chirurgicală prin care se extrage țesutul adipos dintr-o regiune a corpului uman, dând o nouă formă a conturului acestuia.
 

morfosculptură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. morfoskulptura)

1. aspectele reliefului și formele (sculpturale) create de procesele exogene.
 

sculptural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sculptural)

1. referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură.
2. demn de a fi sculptat.
3. (despre opere de artă) lucrat cu migală, cizelat.
4. (despre suprafețe de teren) săpat, erodat (de ape).
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 

acrostol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităților unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.
 

african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.
 

altorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. alto relievo)

1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieșit în afară.
 

anaglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaglyphe)

1. sculptură în (baso)relief.
2. procedeu stereoscopic prin care se obțin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roșu și albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
 

argilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argile, lat. argilla)

1. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut.