Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grisaille)
1. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manuélin)
1. stil ~ = stil dezvoltat în arta şi arhitectura portugheză de la sfârşitul sec. XV şi începutul sec. XVI, caracterizat prin bogăţia sculpturii ornamentale, plasată pe structuri gotice, cu influenţe romane, maure şi orientale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (portret + -istic/ă/)
1. adj. referitor la portretistică.
2. s. f. ramură a picturii şi sculpturii cuprinzând genul portretului.
3. arta literară a portretului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sculptor + -iţă)
1. artistă care practică arta sculpturii; femeie care se ocupă cu sculptura; femeie sculptor, sculptoră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. toreutique)
1. adj. referitor la toreutică.
2. s. f. arta cizelării şi a sculpturii în lemn, metal sau fildeş; arta sculpturii în bronz.
3. totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor.