Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sculpture, lat. sculptura)
1. arta de a reprezenta plastic, tridimensional, formele naturii vii, diferite ornamente etc.
2. arta de a sculpta, artă sculpturală.
3. opera sculptorului; statuie.
4. fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor.
5. operă artistică prin sculptură; ornament sculptat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photosculpture)
1. tehnică de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe părţi conturul corpului care urmează a fi sculptat şi reproducându-se mecanic acest contur în material plastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lipo- + sculptură)
1. operaţie chirurgicală prin care se extrage ţesutul adipos dintr-o regiune a corpului uman, dând o nouă formă a conturului acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. morfoskulptura)
1. aspectele reliefului şi formele (sculpturale) create de procesele exogene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sculptural)
1. referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură.
3. (despre opere de artă) lucrat cu migală, cizelat.
4. (despre suprafeţe de teren) săpat, erodat (de ape).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (abstract + -ism)
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrostole)
1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă şi animalieră, în ţesături, orfevrărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. alto relievo)
1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieşit în afară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaglyphe)
2. procedeu stereoscopic prin care se obţin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roşu şi albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argile, lat. argilla)
1. rocă sedimentară fină şi unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut.