concrescut

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. concrește)

1. unit, sudat.
2. (d. plante, fructe, semințe etc.) care au crescut împreună; concrescent.

congenital, înnăscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT congenitalis
2. FR congénital; inné
3. EN congenital
4. DE kongenital; angeboren
5. RU врождённый
6. HU veleszületett

crescut

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. accretus)

1. (despre aluat) care și-a mărit volumul prin dospire.
2. (despre ființe) ajuns la un oarecare stadiu de maturizare.
3. (despre unele legume) care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri.
4. (bot.) complet dezvoltat.
5. (bot.) concrescut.

necunoscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ignoratus; ignotus; incognitus
2. FR inconnu
3. EN unknown
4. DE unbekannt
5. RU неизвестный
6. HU ismeretlen

recunoscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT recognitus
2. FR reconnu
3. EN recognized
4. DE anerkannt; wiedererkannt; geprüft
5. RU признaнный
6. HU felismert

scutat; scutiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scutatus; scutiformis; clypeatus; peltatus
2. FR écussonné; peltiforme
3. EN scutate; shield-shaped; scutiform; buckler-shaped
4. DE schildförmig; schildartig
5. RU щитовидный; щитообрaзный
6. HU pajzsos, pajzsszerű

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

acolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervație).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuțită.