Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scândură + -aie)
1. totalitate a scândurilor (folosite la o construcție); scândurărie.
2. mulțime de scânduri; scândurărie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scândură + -ărie)
1. totalitatea scândurilor din care este construit un obiect; scândurăraie.
2. mulțime de scânduri; scândurăraie.
3. partea de lemnărie a unui obiect.
4. (prin ext.) obiect făcut din scânduri; (înv.) scândurime.
6. (ieșit din uz) negoț cu scânduri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc)
1. postament, suport care susţine o maşină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalaţie pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. madrier)
1. (constr.) scândură groasă, grindă, dulap.
3. (mar.) platformă a unui ponton de acostare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planchette)
1. placă dreptunghiulară din lemn pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări topografice etc.
2. scândură lată pe care se întind foile de aluat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. surf)
1. sport nautic constând în plutirea în picioare pe o scândură remorcată (acvaplan), cu un catarg pe care e întinsă o velă; scândura însăşi; surfing.
2. dans modern, de provenienţă nord-americană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. surfing)
1. sport nautic de origine polineziană care constă în a se lăsa readus pe țărm de creasta unui val, stând în picioare pe o scândură concepută în acest scop.
2. surf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trottinette)
1. jucărie dintr-o scândură pe două roţi, cu un dispozitiv de direcţie în faţă, care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior.