Parte de vorbire: vb. (depreciativ)
Origine: (chioșcar + -i)
1. (depreciativ) a vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. scarifier, lat. scarificare)
1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale.
2. a afâna pământul cu scarificatorul.
3. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scarification, lat. scarificatio)
1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.
2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.
3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.
4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.
5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scarificateur)
1. maşină rutieră pentru scarificarea şoselelor.
2. maşină echipată cu cuţite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a păşunilor şi fâneţelor.
3. instrument pentru incizii superficiale în piele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scarieux, lat. scariosus)
1. (bot.; despre organe) membranos, tare, semitransparent, care nu este niciodată verde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. acarpotropique)
1. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accélérographe)
1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)
1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ţine lipit, strâns.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)
1. (biol.) care nu prezintă mişcări de atracţie reciproce între gameţii conjugaţi.
2. (bot.) fără mişcări gamotropice.