secret, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. secret, lat. secretus)

1. adj. tainic, tăinuit, ascuns.
2. mascat, ascuns privirii.
3. s. n. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister.
4. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva.
5. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte.

secreta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sécréter)

1. (despre glande) a produce o secreție.

secretar 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. secrétaire)

1. serpentar.

secretar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.
2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.
3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.
4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.
5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.
6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.
7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.
8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.

secretariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. secrétariat)

1. funcție, titlu de secretar.
2. serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie.
3. birou unde funcționează acest serviciu.
4. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive.
5. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului.
6. denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe.

secreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sécrétion, lat. secretio)

1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate.
2. substanța astfel produsă.

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

acolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholie)

1. absență sau diminuare a secreției biliare.

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.

acrinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrinie)

1. diminuare, absență a secreției unei glande.

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.