anabaptist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anabaptiste)
Etimologie: (fr. anabaptiste)
1. I. referitor la anabaptism, mișcare creștină sectară care respinge botezul copiilor.
2. care aparține anabaptismului; care este specific anabaptismului.
3. II. adept al anabaptismului.