Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT securiformis; dolabriformis
2. FR dolabriforme; en forme de hache
3. EN dolabrate; dolabriform; hatchetshaped
4. DE beilförmig; hobelförmig; axtförmig
5. RU долотовидный; секурообрaзный; топорообрaзный
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Sekurit)
1. sticlă de siguranţă, foarte rezistentă, care la lovire nu produce cioburi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sécuritaire)
1. conform conceptului de siguranță publică; care vizează problemele de siguranță publică, securitatea bunurilor și a persoanelor.
2. de securitate; sigur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sécurité, lat. securitas)
1. stare de siguranță, de lipsă de primejdie.
3. Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, având ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale.
4. totalitatea organelor de stat care în trecut, aveau sarcina să apere sistemul social economic și politic; sistem politico-polițienesc represiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (secur/it/ + -iza)
1. a trata termic o sticlă de geamuri pentru a o transforma în securit.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sécuriser)
1. a face pe cineva să treacă de la un sentiment de anxietate la un sentiment de siguranță, la o impresie de încredere; a liniști, a insufla încredere.
2. a asigura paza, securitatea; a face o zonă sau un dispozitiv mai sigur (ex. a securiza un perimetru).
3. a face mai sigur, mai stabil (ex. plată securizată).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)
1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)
1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dosar + -/i/adă)
1. manipulare a celor cuprinse în dosarele securităţii sau ale altor instituţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fascis)
1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoţeau pe dictatori, consuli etc.
2. faşină.
3. (herald.) figură orizontală având lăţimea ceva mai puţin de 1/3 din lăţimea scutului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)
1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insécurité)
1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.