Dictionar

Securit

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Sekurit)

1. sticlă de siguranţă, foarte rezistentă, care la lovire nu produce cioburi.


Securitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sécuritaire)

1. conform conceptului de siguranță publică; care vizează problemele de siguranță publică, securitatea bunurilor și a persoanelor.

2. de securitate; sigur.

3. (anton.) insecuritar.


Securitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sécurité, lat. securitas)

1. stare de siguranță, de lipsă de primejdie.

2. protecție, apărare.

3. Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, având ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale.

4. totalitatea organelor de stat care în trecut, aveau sarcina apere sistemul social economic și politic; sistem politico-polițienesc represiv.


Chestor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.

2. şeful unei chesturi de poliţie.

3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.


Dosariadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (dosar + -/i/adă)

1. manipulare a celor cuprinse în dosarele securităţii sau ale altor instituţii.


Incendiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.

2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.


Insecuritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insécurité)

1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.


Notificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (notifica)

1. acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; notificație.

2. înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică.

3. (informatică) funcție automată de alertă între procese sau mesaj de la o aplicație destinat utilizatorului.

4. (securitate alimentară) comunicat emis atunci când nu sunt respectate standardele de sănătate sau de siguranță a consumatorilor.


Rapel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.

2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.

3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.

4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.