Dictionar

securitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sécurité, lat. securitas)

1. stare de siguranță, de lipsă de primejdie.
2. protecție, apărare.
3. Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, având ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale.
4. totalitatea organelor de stat care în trecut, aveau sarcina să apere sistemul social economic și politic; sistem politico-polițienesc represiv.
 

insecuritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insécurité)

1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.
 

chestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.
 

incendiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
 

insecuritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insécurité)

1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.
 

notificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (notifica)

1. acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; notificație.
2. înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică.
3. (informatică) funcție automată de alertă între procese sau mesaj de la o aplicație destinat utilizatorului.
4. (securitate alimentară) comunicat emis atunci când nu sunt respectate standardele de sănătate sau de siguranță a consumatorilor.
 

rapel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.
 

securiza 2

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. sécuriser)

1. a face pe cineva să treacă de la un sentiment de anxietate la un sentiment de siguranță, la o impresie de încredere; a liniști, a insufla încredere.
2. a asigura paza, securitatea; a face o zonă sau un dispozitiv mai sigur (ex. a securiza un perimetru).
3. a face mai sigur, mai stabil (ex. plată securizată).