Dictionar

Rezultate principale (Secvenţă;):

Secvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séquence, it. sequenza, lat. sequentia)

1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variație în timp a mărimilor unui sistem.

2. șir de imagini sau de scene dintr-un film care formează o unitate.

3. (fig.) serie de fapte, evenimente, stări etc. care se succedă într-o anumită ordine, formând un tot.

4. (muz.) transpunere, riguroasă sau liberă, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie.

5. gen de cântări în muzica bisericească medievală care foloseau acest procedeu.


Rezultate secundare (Secvenţă;):

Biosecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioséquence)

1. secvenţă de soluri asemănătoare care diferă între ele prin felul şi numărul organismelor.


Consecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conséquence, lat. consequentia)

1. faptul de a fi consecvent.

2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.

3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.


Inconsecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvenţă.


Subsecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subsequence)

1. însuşirea de a fi subsecvent.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.


Anşeneu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănţuire.


Ataxic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.

2. (med.) febră = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.

3. II. persoană atinsă de ataxie.


Biosecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioséquence)

1. secvenţă de soluri asemănătoare care diferă între ele prin felul şi numărul organismelor.


Buclă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)

1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.

2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.

3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.

4. cotitură a unui curs de apă.

5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.

6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.

7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.


Caracter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.

2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.

3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.

4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.

6. caracteristică a unui lucru, fenomen.

7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.

8. (inform.) literă, cifră, semn particular.

9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.