Dictionar

Rezultate principale (Secţie):

Secţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)

1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.

2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.

3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.

4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.

5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.


Rezultate secundare (Secţie):

Dezinsecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinsection, désinsectisation)

1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.


Disecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissection, lat. dissectio)

1. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală.


Intersecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersection, lat. intersectio)

1. încrucişare de drumuri publice; întretăiere.

2. (mat.) mulţimea punctelor comune a două linii, suprafeţe, corpuri etc.

3. operaţie care asociază la două sau mai multe mulţimi date mulţimea elementelor comune tuturor mulţimilor date.


Microdisecție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. microdissection)

1. disecție sub microscop, pe celule sau pe ființe foarte mici.

2. ~ cu laser = utilizarea unui laser cuplat la microscop pentru a diseca celulele selectate.

3. ~ cromozomală = tehnică care îndepărtează fizic o secțiune mare de ADN dintr-un cromozom complet (utilizarea unui ac fin de sticlă la microscop pentru a îndepărta o porțiune dintr-un cromozom complet).


Subsecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subsection)

1. subdiviziune a unei secţii.


Venesecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. venesection)

1. deschidere a unei vene prin incizie; flebotomie.


Anatomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatomie, lat., gr. anatomia)

1. ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal.

2. disecţie.

3. structura internă a unui organism sau organ.

4. formă exterioară a unui corp.

5. (fig.) studiu, analiză minuţioasă.


Anticentru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.

2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.

3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.


Apertură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.

2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.

3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.


Apretură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Appretur)

1. operaţiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.

2. secţie, instalaţie unde se fac asemenea operaţii.


Artotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (artă + -tecă)

1. colecţie de obiecte de artă.

2. secţie ce împrumută acasă tablouri şi alte diverse obiecte de artă.


Autumnal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. autumnalis, fr. autumnal)

1. de toamnă.

2. (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecţie, dintre eliptică şi ecuatorul ceresc.