Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sectioner)
1. a împărţi în fragmente, a tăia, a divide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (secţiona + -bil)
1. care poate fi secţionat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. secționa)
1. divizat în mai multe secțiuni; tăiat, fracționat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după germ. vivisekzieren)
1. a realiza o intervenție chirurgicală în scopuri experimentale asupra unui organism viu, de obicei animale cu sistem nervos central; a face o vivisecție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylotomy)
1. secţionare chirurgicală a unei anchiloze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ansotomie)
1. secţionare chirurgicală a unei anse (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr aponévrotomie)
1. secţionare chirurgicală a unei aponevroze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balanotomie)
1. secţionare chirurgicală a glandului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + lentilă)
1. sistem optic din două semilentile, obţinut prin secţionarea în diametru a unei lentile convergente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)
1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creştetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.