Dictionar

secție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)

1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.
2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.
3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.
4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.
5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.
 

dezinsecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinsection, désinsectisation)

1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.
 

disecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissection, lat. dissectio)

1. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală.
 

intersecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intersection, lat. intersectio)

1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere.
2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc.
3. operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date.
 

microdisecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microdissection)

1. disecție sub microscop, pe celule sau pe ființe foarte mici.
2. ~ cu laser = utilizarea unui laser cuplat la microscop pentru a diseca celulele selectate.
3. ~ cromozomală = tehnică care îndepărtează fizic o secțiune mare de ADN dintr-un cromozom complet (utilizarea unui ac fin de sticlă la microscop pentru a îndepărta o porțiune dintr-un cromozom complet).
 

subsecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. subsection)

1. subdiviziune a unei secții.
 

venesecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. venesection)

1. deschidere a unei vene prin incizie; flebotomie.
 

anatomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatomie, lat., gr. anatomia)

1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal.
2. disecție.
3. structura internă a unui organism sau organ.
4. formă exterioară a unui corp.
5. (fig.) studiu, analiză minuțioasă.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
 

apertură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.
 

apretură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Appretur)

1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secție, instalație unde se fac asemenea operații.
 

artotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artă + -tecă)

1. colecție de obiecte de artă.
2. secție ce împrumută acasă tablouri și alte diverse obiecte de artă.
 

autumnal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. autumnalis, fr. autumnal)

1. de toamnă.
2. (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecție, dintre eliptică și ecuatorul ceresc.