Dictionar

Rezultate principale (Segment):

Segment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

1. s. n. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp.

2. (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins.

3. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.

4. (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive.

5. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program.

6. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru.


Segment

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT segmentum

2. FR segment

3. EN segment

4. DE Segment; Abschnitt

5. RU сеrмент

6. HU szelet, hasáb


Rezultate secundare (Segment):

Segmenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. segmenter)

1. tr. a tăia, a împărţi în segmente.

2. refl. (despre organe, organisme) a se fracţiona în segmente.


Segmental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. segmental)

1. care aparţine unui segment.

2. (lingv.) care rezultă din segmentare (4).


Segmentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. segmentaire)

1. compus, provenit din segmente.


Segmentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (segmenta)

1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație.

2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți.

3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului.

4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului.


Segmentație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. segmentation)

1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.

2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.

3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.

4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.

5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.

6. (var.) segmentațiune.


Segmentectomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. segmentectomie)

1. rezecţie a unui segment al lobului pulmonar.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Acronim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.


Anozomelie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosomélie)

1. defect de percepţie care face imposibilă recunoaşterea unui segment bolnav.


Antropometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropomètre)

1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.

2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.


Apotemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)

1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.