Rezultate principale (Segment):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)
1. s. n. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp.
2. (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins.
3. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
4. (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive.
5. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program.
6. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Segment):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. segmenter)
1. tr. a tăia, a împărţi în segmente.
2. refl. (despre organe, organisme) a se fracţiona în segmente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. segmental)
1. care aparţine unui segment.
2. (lingv.) care rezultă din segmentare (4).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. segmentaire)
1. compus, provenit din segmente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (segmenta)
1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație.
2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți.
3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului.
4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. segmentation)
1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.
2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.
3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.
4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.
5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. segmentectomie)
1. rezecţie a unui segment al lobului pulmonar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)
1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosomélie)
1. defect de percepţie care face imposibilă recunoaşterea unui segment bolnav.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropomètre)
1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.
2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)
1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.