Dictionar

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

armonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)

1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport.
 

mezotorace

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mésothorax)

1. (entomologie) segmentul al doilea al toracelui insectelor, de care sunt prinse aripile anterioare și a doua pereche de picioare; (var.) mezotorax.
 

tractrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Traktrix)

1. (mat.) curbă plană având proprietatea ca, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă cuprins între punctul de tangentă și intersecția tangentei cu o dreaptă fixă să aibă lungimea constantă.
 

ureterocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urétérocèle)

1. dilatație chistică a segmentului intravezicular al ureterului.
 

mezotoracic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésothoracique)

1. (entomologie) referitor la mezotorax, segmentul median al toracelui insectelor.