Dictionar

aseismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aséismique)

1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.
2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.
 

aseismicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aséismicité)

1. absență a fenomenelor seismice.
 

seismicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séismicité)

1. grad de frecvență și de intensitate a oscilațiilor seismice dintr-o anumită zonă.
 

seismograf, -ă

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. séismographe)

1. I. aparat foarte sensibil, pentru înregistrarea mișcărilor seismice.
2. aparat în prospecțiuni geofizice pentru a înregistra vibrațiile produse de anumite explozii subterane.
3. II. specialist în seismografie.
 

seismografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séismographie)

1. parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea și interpretarea undelor seismice.
 

seismogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séismogramme)

1. grafic al oscilațiilor seismice obținut la seismograf.