OK
X
anaseism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ana- + seism)
1.
undă
seismică
a
cărei
primă
deplasare
se
produce
dinspre
epicentru
spre
exteriorul
regiunii
respective.
geofon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. géophone)
1.
aparat
electroacustic
folosit
pentru
recepționarea
undelor
sonore
în
prospecțiunile
geofizice;
seismograf
utilizat
în
prospecția
seismică.
2.
aparat
acustic
folosit
la
detectarea
pierderilor
de
apă
din
conductele
îngropate.
macroseism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. macroséisme)
1.
mișcare
seismică
de
mare
intensitate.
2.
(anton.)
microseism.
seismotectonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. séismotectonique)
1.
adj.
referitor
la
seismotectonică.
2.
s.
f.
tectonică
seismică.
undă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. unda, după fr. onde)
1.
fiecare
din
seria
de
mișcări
concentrice
care
se
propagă
într-un
mediu
fluid
sub
influența
unei
impulsiuni.
2.
lungime
de
~
=
distanța
la
care
se
propagă
o
undă
într-un
interval
dat;
~
de
șoc
=
a)
suflul
unei
bombe;
b)
undă
seismică
de
mare
intensitate;
~
verde
=
procedeu
pentru
asigurarea
fluenței
maxime
a
traficului
auto
urban,
realizat
printr-un
sistem
de
comandă
coordonată
a
semafoarelor.