selfinducție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (engl., fr. self-induction)
Etimologie: (engl., fr. self-induction)
1. proprietatea unui circuit electric de a rezista sau de a se opune schimbării curentului care trece prin el (inducerea unei tensiuni într-un fir care transportă curent); autoinducție.
2. (var.) (rar) selfinducțiune.