acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.

câmp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
13. fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat.
16. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.

componențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. componentiel)

1. (lingv.) analiză ~ă = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificațiilor.

denotațională

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénotationel)

1. semantică ~ă = ramură a informaticii care studiază corectitudinea programelor.

intensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. intension)

1. (logică) ansamblul de trăsături care definesc un termen sau un concept; conotație.
2. (semantică) definiția care indică caracterele, proprietățile, calitățile pe care le posedă în mod necesar termenul care este definit.

mnemonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mnémonique, gr. mnemonikos, /II/ engl. mnemonics

1. adj. mnemotehnic.
2. s. f. mnemotehnică.
3. (inform.) identificator al unei operații cod mașină, care reflectă semantica operației.