Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. demi-lune)
1. jumătatea luminată a discului Lunii.
2. (parte a unui) obiect în formă de semilună.
3. (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului.
4. semn simbolic al islamismului.
5. (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. semi-lunaire)
2. adj., s. n. (os scurt) al carpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barkhane)
1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcţia vântului, în deşerturi.
Parte de vorbire: s.m. (~ți), s.n. (~te)
Origine: (fr. croissant)
1. produs de patiserie, din aluat fraged, în formă de semilună, cu diverse umpluturi.
3. (var.) croissant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. falciforme)
1. în formă de seceră; semilunar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunule)
1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune.
2. ~ele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic.
3. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rissole)
1. prăjitură din aluat în formă de semilună ori rotundă, prăjită sau coaptă şi umplută cu diferite compoziţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sélénodonte/s/)
1. adj. (despre molarii rumegătoarelor) care prezintă în stadiul adult încreţituri semilunare orientate longitudinal spre suprafaţa coroanei.
2. s. n. pl. subordin de mamifere paricopitate rumegătoare: girafa, cămila şi lama.