Dictionar

Rezultate principale (Seminar.):

Seminar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. séminaire, lat. seminarium)

1. (în unele țări) instituție de învățământ teologic.

2. ~ pedagogic = instituție de învățământ pentru pregătirea cadrelor didactice.

3. formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc.

4. ~ internațional = reuniune internațională consacrată dezbaterii de către experți a unei teme de interes specific.

5. cerc de studii organizat pe lângă o organizație de partid, o organizație de masă sau o instituție, pentru pregătirea membrilor săi.


Rezultate secundare (Seminar.):

Seminarial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. seminarialis)

1. referitor la seminar.


Seminariat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Seminariat)

1. timpul în care un elev urmează cursurile unui seminar.


Seminarist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. séminariste)

1. elev al unui seminar.


Seminariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (seminar + -iza)

1. a prelucra în colectiv un curs, o prelegere sau o materie de studiu.

2. a pune în discuţie, o problemă.


Acarpotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare.


Balocoră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballochore)

1. (plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare.


Carunculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroncule, lat. caruncula)

1. formaţie anatomică mică, proeminentă; nodul.

2. excrescenţă cărnoasă pe tegumentul seminţei, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.


Cineclub

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ciné-club)

1. asociație culturală non-profit care are ca scop studiul, diseminarea și conservarea culturii și artei cinematografice.


CORO-, -corie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. choro-, -chorie, cf. gr. khoros)

1. „regiune, spaţiu; răspândire, diseminare”.


Dezinformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.

2. set de practici și tehnici de comunicare menite influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.

3. (antonim) informare.