Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamospermie)
1. (biol.) tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație (ex. apomixie).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aleurone)
1. substanţă proteică de rezervă din seminţele unor plante.
2. substanţă de rezervă grăunţoasă, azotată, din seminţele mature.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ampélothérapie)
1. folosirea strugurilor în scop terapeutic; cură pe bază de struguri (inițial se recomanda să nu se mănânce nici pielea și nici semințele).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apiol)
1. ulei volatil din seminţele de pătrunjel, ca febrifug şi emenagog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autochorie)
1. (bot.) fenomenul prin care anumite specii de plante își dispersează singure semințele; răspândire a semințelor prin mijloacele proprii ale plantei.