semisaprofit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. hémisaprophyte)

1. (despre plante autotrofe sau parzite) care se nutrește parțial și cu substanțe organice moarte.

semisavant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. démi-savant)

1. persoană a cărei educație nu este finalizată, care are numai cunoștințe incomplete sau superficiale; semidoct.

semischif

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. semi-schiff)

1. (sport) gig.

semișenilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. semi-chenillé)

1. șenilă folosită numai ca organ motor de rulare la tractoarele și autocombinele pe terenuri cu aderență redusă.

semișenilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semi-chenillé)

1. (vehicul) cu roți care asigură direcția și șenile care produc mișcarea.

semiseptat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semi-septé)

1. (bot.) cu septuri transversale incomplet concrescute.

ampicilină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.

calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.

cupolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupole)

1. boltă semisferică a unui edificiu.
2. structură anatomică în formă de boltă.
3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc.
4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg.

diamorfină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diamorphine)

1. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic.

iglu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. igloo)

1. colibă din gheață și zăpadă, în ținuturile polare, de formă semisferică, care servește drept adăpost sezonier anumitor eschimoși; (var.) iglou.

liniment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. liniment)

1. medicament lichid ori semisolid pentru fricțiuni sau aplicații locale; alifie.