Rezultate secundare (Semnalelor.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cohéreur)
1. aparat pentru recepţionarea semnalelor de telegrafie fără fir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crocodile, lat. crocodilus)
1. reptilă mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu plăci osoase, cu coadă lungă şi cap alungit.
2. (fam.) lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit.
3. dispozitiv de comandă automată pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren în mers, a poziţiei semnalelor de acoperire a liniei.
4. (mar.) dispozitiv cu care se imobilizează o parâmă.
5. clemă pentru legături electrice provizorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + codificare)
1. transformare a semnalelor unui mesaj în vederea identificării şi interpretării acestuia de către destinatar; decodare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexage)
1. (telecomunicații) acțiune de restabilire a semnalelor originale dintr-un semnal compus obținut prin multiplexare; demultiplexare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. diaphon)
1. (mar.) aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceaţă cu ajutorul aerului comprimat.