Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chirographie)
1. studiu al liniilor şi semnelor palmare şi digitale ale mâinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiffre)
1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenţionale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinaţie de litere sau de cifre; combinaţia semnelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dactylologie)
1. mijloc de comunicare (între surdomuţi) prin semne convenţionale cu degetele; dactilofazie, limbajul semnelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démutiser)
1. a educa pe surdomuţi în înţelegerea limbajului semnelor.