OK
X
semnificat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. signifié)
1.
conținut
semantic,
semnificația
semnului
lingvistic;
denotat.
semnificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. signification)
1.
înțeles;
conținut
semantic
al
unui
cuvânt,
al
unui
semn;
sens,
accepție;
denotație.
2.
însemnătate,
importanță,
valoare
a
unui
lucru.
3.
mesaj
(3).
semnificativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. significatif)
1.
care
scoate
ceva
în
evidență,
cu
un
înțeles
precis.
2.
care
are
o
semnificație,
plin
de
înțeles,
cu
tâlc;
expresiv.
3.
însemnat;
important.
semnificativitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (semnificativ + -itate)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
semnificativ.
2.
mulțimea
faptelor
care
dau
sens.
3.
(statistică)
pragul
de
la
care
rezultatele
unui
test
sunt
considerate
fiabile;
prag
de
semnificație.
accepție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acception, lat. acceptio)
1.
sens,
înțeles
al
unui
cuvânt;
semnificație.
albuginee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. albuginée)
1.
(anat.)
membrană
fibroasă
alcătuită
din
țesut
conjunctiv
(conținând
o
cantitate
mare
de
proteine
de
susținere)
de
culoare
albă,
de
densitate
semnificativă,
care
înconjoară
anumite
organe
genitale
precum
testiculul,
ovarul,
corpul
cavernos
și
corpul
spongios.
ambivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambivalence)
1.
existența
concomitentă
a
două
semnificații
sau
aspecte
radical
diferite.
2.
stare
psihologică
a
unui
individ
care
denotă
în
același
timp
tendințe
și
trăiri
contradictorii.
anodin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anodin)
1.
care
este
lipsit
de
importanță;
neimportant,
neînsemnat.
2.
care
este
nesemnificativ,
insignifiant;
care
nu
are
valoare.
3.
care
nu
produce
rău;
fără
consecințe;
inofensiv.
4.
care
este
tern,
plictisitor,
fără
caracteristici
speciale.
antiroman
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antiroman)
1.
gen
de
roman
care
își
propune
să
reflecte
realitatea
nudă,
fără
semnificații.
arguție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. argutie, lat. argutia)
1.
argumentare
sprijinită
pe
fapte
neînsemnate,
fără
semnificație.
2.
subtilitate
exagerată
în
argumentare,
folosită
pentru
a
compensa
slăbiciunea,
golul
sau
falsitatea
gândirii.