Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artefact)
1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigaţii sau exploatări.
2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
3. (cib.) semnal parazit supus unei informaţii, în semnificaţia căreia joacă un rol nul sau negativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. asyntaxia)
1. limbaj lipsit total de structura gramaticală, constând dintr-o succesiune de cuvinte care îşi păstrează semnificaţia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déchiffrer)
1. a reda în limbaj clar un text neciteţ sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificaţia a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.
2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.
3. (fig.) a înţelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. eidétique)
1. referitor la eidetism; care provine din imaginaţie.
2. referitor la esenţa, la semnificaţia lucrurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.