semnificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. signification)

1. înțeles; conținut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepție; denotație.
2. însemnătate, importanță, valoare a unui lucru.
3. mesaj (3).

accepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acception, lat. acceptio)

1. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație.

arguție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.
2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.

categorematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. categorématique)

1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care are semnificație independentă, prin el însuși.

complex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc.
2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.
3. s. n. întreg format din mai multe elemente.
4. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive).
5. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate.
6. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă.
7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii.

conotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connotation)

1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete.
2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă.
3. semnificație.

cronogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronogramme)

1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.