Dictionar

Ambivalenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)

1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.

2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.


Antiroman

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiroman)

1. gen de roman care îşi propune reflecte realitatea nudă, fără semnificaţii.


Componenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. componentiel)

1. (lingv.) analiză = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificaţiilor.


Conţinut

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contenu)

1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient.

2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen.

3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2).

4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă.

5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar.

6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat.


Definiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. définition, lat. definitio)

1. operaţie logică prin care se determină conţinutul unei noţiuni, notele ei esenţiale, indicându-se genul proxim şi diferenţa specifică, sau se precizează înţelesul unui cuvânt ori simbol; propoziţie prin care se exprimă această determinare.

2. formulă care sensul (semnificațiile) unui cuvânt, al unei expresii și care își propune fie sinonim cu ceea ce este definit.

3. prin ~ = prin însăşi natura lucrurilor.

4. (telecom.) mărime care caracterizează gradul de finețe al unei imagini de televiziune, exprimată în număr de linii; liniatură, rezoluția imaginii.


Descriptivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (descriptiv + -ism)

1. manierism literar care acordă o importanţă exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive.

2. sistem de critică literară care, în loc de a se pronunţa asupra semnificaţiilor şi valorii operelor, se mărgineşte la o descriere a acestora.

3. curent în structuralismul lingvistic american care foloseşte metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal şi fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice.