Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sénat, lat. senatus)
1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor.
2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept.
3. loc unde se adună senatorii.
4. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (desena)
1. acțiunea de a desena și rezultatul ei; desenare.
2. reprezentarea printr-un desen, idee sau senzație; conturare în fața privirii; schițare a unei probleme, a unei chestiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sénateur, lat. senator)
1. membru al senatului (1, 2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sénatorial)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. senatus-consultum)
1. hotărâre, decret al senatului roman.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affichiste)
1. artist care creează afişe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulle, lat. bulla)
1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.
2. (ant. şi evul mediu) pecete de metal, bombată, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cahier, pol. kajet)
1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broşate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condiţiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziţie.
3. publicaţie periodică cu diverse studii, note etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clavus)
1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenenţa la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă.
2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetăţenilor romani sub 15 ani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. comics)
1. broşură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseşi aceste benzi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. congressman)
1. (Statele Unite ale Americii) membru al Camerei Reprezentanților.
2. NOTĂ: deși atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților alcătuiesc Congresul Statelor Unite, un membru al Senatului este de obicei numit doar „Senator”, în timp ce un membru al Camerei poate fi denumit fie „Reprezentant”, fie „Congresman”.