Dictionar

congresman

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. congressman)

1. (Statele Unite ale Americii) membru al Camerei Reprezentanților.
2. NOTĂ: deși atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților alcătuiesc Congresul Statelor Unite, un membru al Senatului este de obicei numit doar „Senator”, în timp ce un membru al Camerei poate fi denumit fie „Reprezentant”, fie „Congresman”.
 

decurion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decurio)

1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman.
 

eforat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éphorat)

1. (Grecia Antică) funcția sau demnitatea fiecăruia dintre cei cinci magistrați din Sparta care exercitau o putere de control al regelui și al senatului; demnitatea de efor.
2. (prin ext.) timpul în care se exercită această magistratură.
3. colegiul eforilor; eforie.
 

legat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légat, lat. legatus)

1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie.
2. comandant de legiune.
3. cardinal reprezentant al papei, care îndeplinește funcții asemănătoare celor încredințate ambasadorilor.
 

referendar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire)

1. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc.
2. mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării.
 

senator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sénateur, lat. senator)

1. membru al senatului (1, 2).