Rezultate secundare (Sensuri):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)
1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antonymie)
1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Autobahn)
1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bariotrop)
1. problemă enigmistică constând în găsirea unui cuvânt, cu două sau mai multe sensuri, după cum intervine accentul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bisémique)
1. (despre cuvinte) care are două sensuri diferite, în funcţie de context.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biunivoque)
1. care are corespondenţă unică în ambele sensuri.
2. (mat., log.) corespondenţă ~ă = corespondenţă între elementele a două mulţimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă.