Dictionar

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.
 

afectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. caracterul fenomenelor afective.
2. ansamblu al proceselor afective; mulțimea fenomenelor care constituie viața afectivă (sentimente, emoții).
3. facultatea de a experimenta, ca răspuns la orice acțiune asupra sensibilității, sentimente sau emoții; comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
 

afemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphémie)

1. imposibilitatea de a exprima ideile, sentimentele prin cuvinte.
 

antiumanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + umanitar)

1. împotriva sentimentelor omenești.
 

antropomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphisme)

1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane.
2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească.