Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphémie)
1. imposibilitatea de a exprima ideile, sentimentele prin cuvinte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. autiste)
1. I. (med.) care prezintă tulburări din spectrul autismului.
2. referitor la autism; caracteristic autismului; autistic.
3. (fig.) (depr.) califică pe cineva care nu percepe sentimentele sau intențiile celorlalți.
4. II. persoană care suferă de autism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (auto1- + centric)
1. (despre bolnavi) care îşi concentrează gândurile, sentimentele, acţiunile asupra propriei persoane.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. blasphémateur)
1. (cel) care defăimează (sentimentele religioase).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cerebralism)
1. atitudine care privilegiază soluțiile intelectuale în detrimentul afectivității sau care, într-o operă de artă, preponderează modul de gândire al artistului față de sentimentele sale; raţionalism exagerat; intelectualism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. clamor, fr. clameur)
1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.