Dictionar

Rezultate secundare (Sentimentelor):

Afectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.

2. care provoacă o reacție organică conștientă.

3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.

4. care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental.


Antiumanitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + umanitar)

1. împotriva sentimentelor omeneşti.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Dialogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogisme)

1. arta dialogului; întrebuinţarea dialogului în expunerea ideilor, a sentimentelor etc.


Dinamogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynamogenèse)

1. producere de energie.

2. proces de producere a senzaţiilor, sentimentelor sau ideilor care sporesc tonusul vital.


Egocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égocentrisme)

1. mod de a privi totul prin prisma intereselor şi sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism.

2. (p. ext.) concepţie etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului.