senzație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sensation, lat. sensatio)

1. reflectare nemijlocită a unor însușiri izolate ale obiectelor și ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; denumire generică pentru diverse forme ale cunoașterii senzoriale.
2. stare sufletească emotivă.
3. a avea ~a că... = a simți, a i se părea că...
4. impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate.
5. eveniment, știre care provoacă o impresie foarte puternică.
6. de ~ = senzațional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternică.

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.

acorie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. koros, saţietate)

1. lipsa senzației de sațietate la masă.

acrostealgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrostéalgie)

1. (med.) senzație dureroasă la oasele extremităților.

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.

adipsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipsie)

1. lipsă totală a senzației de sete.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.