Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sensoriel)
1. adj. referitor la organele de simţ.
2. referitor la producerea senzaţiilor, la recepţia stimulilor; sensitiv (I, 1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sensorialité)
1. (biologie) capacitatea unei ființe vii de a percepe senzații; caracter senzorial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)
1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cerques, cf. gr. kerkos, coadă)
1. pl. formaţii filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (concretiza)
1. acţiunea de a (se) concretiza; materializare.
2. (log.) operaţie a gândirii, legarea generalului de experienţa senzorială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. defektologiia)
1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficienţe, senzoriale, intelectuale etc.