Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)
1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. defektologiia)
1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficienţe, senzoriale, intelectuale etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. deprivation)
1. (psih.) situaţie clinică sau experimentală în care bolnavul întrerupe contactele senzoriale cu mediul ambiant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Efferenz)
1. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éléate)
1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.
2. care are un caracter static; eleatic.
3. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă de tendinţă idealistă ai cărei reprezentanţi (Zenon şi Parmenide) au formulat concepţia metafizică după care diversitatea şi mişcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.
4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.