Dictionar

concupiscență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concupiscence, lat. concupiscentia)

1. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură.
 

lasciv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lascif, lat. lascivus)

1. excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen.
 

lascivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lascivité, lat. lascivitas)

1. caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre plăceri senzuale; senzualitate.
 

luxură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxure, lat. luxuria)

1. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență.
 

luxuriozitate

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (luxură)

1. viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, luxură.