Dictionar

senzualism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sensualisme, it. sensualismo)

1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii.
2. doctrină care consideră plăcerea simțurilor drept motor al fiecărei acțiuni; senzualitate.
 

erotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érotisme)

1. caracter erotic.
2. (med.) dragoste maladivă; senzualism.
 

senzualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sensualiste)

1. I. referitor la senzualism (doctrină filozofică conform căreia senzațiile sunt la originea tuturor ideilor, a tuturor cunoștințelor).
2. II. adept al senzualismului.
3. (var.) (înv.) sensualist.
 

senzualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sensualité)

1. înclinare către plăcerile trupești; senzualism (2), erotism.