separa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. séparer, lat. separare)

1. a (se) despărți; a (se) izola.
2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat.

separabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séparable, lat. separabilis)

1. care poate fi separat; care se poate despărți.
2. (antonim) inseparabil.

separabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. separability)

1. însușirea de a fi separabil.

separație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. séparation, lat. separatio)

1. separare.
2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.

separatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séparatisme)

1. tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.

separatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. séparatiste)

1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.
2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.
3. care se separă, se izolează de majoritate.
4. II. adept al separatismului.
5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.
6. (antonim) unionist.

separator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séparateur, lat. separator)

1. adj. care separă.
2. s. n. aparat, dispozitiv, mașină pentru separarea anumitor componenți dintr-un amestec.
3. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric.

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. abs-, cf. lat. abs)

1. „îndepărtare, separare, lipsă”.

absenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absenter, lat. absentare)

1. intr. a lipsi, a fi absent.
2. refl. a se îndepărta, a se separa de sine.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).